“Genaro” urmărește experiența unui țăran de pe coasta de nord a Columbiei, care a primit sarcina de a împărți, către mamele și soțiile paramilitarilor uciși în luptă, cutiile de lemn ce conțin cadavrele acestora, alături de un plic cu bani. Genaro este imun la suferința adusă de moarte, împarte cutiile și pleacă, fără a simți înduioșare. Rutina i-a sfintecat sufletul în bucăți, lăsându-l cu un singur scop: nu-și va găsi liniștea până nu va depista un cadavru anume.

Diego, împreună cu tatăl lui, locuiesc într-o casă goală, pustie. Într-o zi, băiatul găsește un scaun în adâncul pădurii, fapt ce-i trezește dorința de posesie și decide să îl ia acasă. După ce îl pune să ducă scaunul înapoi, tatăl lui Diego înțelege nevoia băiatului și se răzgândește. Diego se întoarce în pădure, însă ceva important s-a întâmplat - ceva ce nu îl lasă să mai ia scaunul încă o dată.