Continuăm cu cel de-al doilea episod al scrisorilor semnate de Codruţa Irina Corocea, câștigătoarea primei BURSE DE STUDII CFF. Lunar, până în iunie 2019, Codruța ne trimite câte o scrisoare în care povestește din experiența primului său an academic ca studentă la UNATC I. L. Caragiale din București, dar și diferite alte gânduri legate de film, viață, tinerețe. Fotografiile publicate sunt semnate tot de către ea. Vă reamintim că toamna aceasta Codruța a intrat prima pe lista școlilor de film atât la București cât și la Cluj Napoca.

BURSA DE STUDII CFF este un program de susținere a unui student la arte prin acordarea unei burse de 1500 euro, demarat de Câmpulung Film Fest, oferit de Reciclad'OR și susținut de Nicolae al Romaniei.

---

Noiembrie 2018

Prima lună de facultate a fost copleșitor de lungă și densă. Cursurile principale, așa-zis “de măiestrie”, sunt focusate pe imagine. În fiecare săptămână analizăm filme proiectate la cinematecă, pe ecran mare, și avem teme fotografice până ajungem la imaginea în mișcare. Am învățat să lucrăm pe peliculă și să developăm la școală. Ni s-au împrumutat aparate pe film și exponometre. Numărul restrâns de fotografii ne ajută să gândim cadrele mai mult, să luăm în mod conștient oarece decizii estetice. Lucrăm doar alb negru, ca să înțelegem mai grafic compoziția și lumina. Vizionăm filme și muncim cu râvnă. Avem resurse tehnice restrânse, și asta ne face, poate, mai creativi. Și cum creativitatea nu e suficientă singură, învățăm optică și sensitometrie, legată de sensibilitatea materialelor fotografice și cum reacționează pelicula impresionată de lumină.

La ateliere facem multe filme scurte – exerciții de regie – unde suntem puși să lucrăm în echipă. Și sunt importante ca prilej de a cunoaște studenții de la alte secții. Căci facultatea trebuie înțeleasă ca un context în care să cunoști oameni la fel de pasionați ca tine și cu care poți să lucrezi. Filmând, am înțeles ce zicea Faulkner prin “kill your darlings”, că uneori trebuie să renunți la cadrele cele mai iubite; nu cadre frumoase, ci cadre necesare!

Am vorbit mult despre identitatea și specificitatea cinemaului, am citit din Bordwell si Pauline Kael, am trecut de la Griffith și Epstein, la Chris Marker si Tim Burton. Dar ceea ce îmi place cel mai mult e energia asta foarte personală pe care o are facultatea: mereu e cineva care să cânte la pianul de lângă sala de proiecție, sunt coregrafi care să repete, ori actori cu foile în mână. E la fel de multă mișcare ca într-un tablou futurist.

Codruța Irina Corocea