Au trecut șapte luni de când Codruţa Irina Corocea, câștigătoarea primei BURSE DE STUDII CFF a ajuns la București, după un examen în care a intrat prima la secția de imagine a UNATC I. L. Caragiale din București. Astăzi publicăm un nou mesaj de la ea, împreună cu un set de fotografii.

BURSA DE STUDII CFF este un program de susținere a unui student la arte prin acordarea unei burse de 1500 euro, demarat de Câmpulung Film Fest, oferit de Reciclad'OR și susținut de Nicolae al Romaniei.

Martie 2018

Festivalul de film documentar "One World Romania" tocmai s-a sfârșit, și am rămas cu câteva filme a căror prospețime va persista mult timp la mine în cap. Am văzut “Distanța dintre mine și mine”, prin care minunatele Mona Nicoară și Dana Bunescu, cele două regizoare ale filmului, reabilitează materiale de arhivă și o filmează pe Nina Cassian în casa ei din New York, care basculează într-un trecut impregnat de dictatură, poezie și exil, privește filmări cu ea din comunism, e de multe ori candidă, dar și viscerală și autoironică.

În “Tăcerea e un corp în cădere”, regizoarea Agustina Comedi se folosește de home-movie-urile rămase după moartea tatălui ei, Jaime, și reconstituie părți ale trecutului acestuia, care, înainte să o cunoască pe mama ei, avusese o relație de 11 ani cu un bărbat. Unul dintre hobby-urile lui Jaime a fost să filmeze pe VHS și 8 mm și să poarte o camera cu el tot timpul, iar ceea ce a făcut realizatoarea a fost să aleagă și să monteze fragmente din peste 100 de ore de material. Filmul problematizează pe tema homosexualității în contextul Argentinei optzeciste, dar ceea ce e frapant la el e atitudinea regizoarei, care nu este niciun moment acuzatoare, ci doar vrea să cunoască bărbatul care a murit prea repede ca să-l poată înțelege.

Am fost la atelierul de montaj ținut de Guillaume Massart și Alexandra Melot, regizorul și monteuza filmului “Libertate”, despre Casabianda, o închisoare deschisă din Corsica, înconjurată de păduri unde prizonierii se plimbă, de câmpii unde lucrează și de o plajă de unde își iau avânt în mare. E un film despre oameni care au comis fapte grave, majoritatea consumate în familie, cum e incestul, însă deținuții nu sunt prezentați monstrous, ci regizorul îi face să se deschidă în fața camerei, chestionînd aspect legate de violență și cruzime. Massart nu le justifică faptele, dar nici nu-i urcă pe eșafod; e interesat de ce s-a rupt în oamenii ăștia ca să ajungă așa. E unul dintre filmelele festivalului la care în sala s-a plâns.

La un alt worksop am descoperit platforme de distribuire și vizionare a zeci și sute de filme documentare, precum restarted.hr, tourdeforce, defilms.com, doclounge.se și kinedok. Sunt și nume ca Mekas și Agnes Varda, așa că eu zic că merită să le deschideți!

Iar martie s-a sfârșit cu filmarea scurtmetrajului “New World Symphony”, despre un dirijor care coordonează membri unui ansamblu, aflați, în parte, în spații diferite, prin intermediul unei tablete. E proiectul câtorva studenți de la master și finanțat de European Commission.

Codruța Irina Corocea