O primăvară bună tuturor! 1 Martie a sosit împreună cu ce-a de-a șasea scrisoare primită de la Codruţa Irina Corocea, câștigătoarea primei BURSE DE STUDII CFF. Dacă nu știați, lunar, până în iunie 2019, Codruța ne trimite câte o scrisoare în care povestește din experiența primului său an academic ca studentă la UNATC I. L. Caragiale din București, dar și diferite alte gânduri legate de film, viață, tinerețe. Fotografiile publicate sunt semnate tot de către ea. Vă reamintim că toamna aceasta Codruța a intrat prima pe lista școlilor de film atât la București cât și la Cluj Napoca.

BURSA DE STUDII CFF este un program de susținere a unui student la arte prin acordarea unei burse de 1500 euro, demarat de Câmpulung Film Fest, oferit de Reciclad'OR și susținut de Nicolae al Romaniei.

Februarie 2018

După mai bine de două luni de letargie și lipsă de chef care începuseră să mă îngrijoreze, mi-a revenit acel "joie de vivre" care mă împinge să fac lucruri. Am început să merg mult la teatru, mai întâi la spectacolele din școală: “12 oameni furioși” (r. Reginald Rose), ” Clasa noastră” (r. Tadeusz Slobodzianek), “Revizorul” (r. Slavă Sambriș), mi-am luat bilete la “Medea’s boys”, în regia lui Andrei Măjeri și cu fragmente din „Medeea” de Euripide. Îmi place sincronicitatea asta particulară de trăire a emoțiilor care e de ambele părți ale scenei, și nu unidirecțională, ca la film. Mi-am propus să merg la o piesă de teatru pe săptămână. Până la sfârșitul lunii mai, o să filmez la Metropolis repetițiile pentru piesa “Platonov” de Cehov, prin rocadă, cu colegii de clasă care s-au oferit voluntari. Iar sâmbătă fotografiez repetitiile la "The other door - What's wrong, why not?!" la Centrul Național al Dansului, "O noapte furtunoasă" la Unteatru, "Kepler-438b" și "Trei Generații" la Teatrul Odeon, în cadrul atelierului Walk & Shoot despre fotografia de spectacol.

La facultate urmează să filmăm cu clasa de regie un scurtmetraj de ficțiune-exterior-zi, și, până atunci, vom face exerciții de operatorie – să filmăm handheld un personaj care urcă și coboară scările, să-l urmărim și să-l păstrăm în aceeași încadratură, și altele de acest fel. La sfârșit de săptămâna sunt “Ușile deschise” la UNATC, iar cei din afară pot trage cu ochiul la repetițiile și atelierele din facultate. Dar ceea ce aștept mai mult este Festivalul de Documentar și Drepturile Omului – “One World”, unde vor fi proiecții de filme-eveniment, cum e documentarul „Suflete moarte”, realizat de regizorul chinez Wang Bing, care are peste 8 ore și e despre dictatură din China, dar și unul din ultimele documentare realizate de Jonas Mekas, „Lituania și colapsul URSS”, de 5 ore, cu interviuri filmate de Mekas în sufrageria lui. Când intri în sală e zi și când ieși e noapte – așa scrie pe pagină evenimentului.

Și că tot vine vorba despre filme lungi, am văzut la cineclubul facultății filmul regizoarei Chantal Akerman din ’75, “Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles”, mostră de cinema realizat din timpi morți, din ceea ce ar cădea, în general, la montaj, despre o femeie care face diferite treburi prin casă și care, la un moment dat, omoară un om. Miza e ca timpul real să se suprapună, în bună măsură, cu timpul cinematografic. Se joacă antistanislavskian, după Brecht, adică nu sunt climaxuri emoționale, acțiunea e dedramatizată, iar actorii nu mai trebuie să-și trăiască personajul, ci să se distanțeze (cum și Bresson își numește actorii “modele”). Tot la cineclub am văzut “Histoire(s) du cinema”, un proiect video în 8 părți al lui Jean Luc Godard, care e și despre cum funcționează memoria, iar o imagine o trage după sine pe alta, se construiește pe repetiții și supraimpresiuni și nu e, nicidecum, un film didactic (cum s-au așteptat unii din sala și apoi au fost dezamăgiți, crezând că ies doxa de cinema după vizionare), ci este despre un bărbat foarte deștept, care iubește filmul și înoată cu ușurință prin toate referințele.

Codruța Irina Corocea